Firma de cercetare a declarat că, odată ce televizoare compatibile 3D vor fi disponibile la o diferenţă de preţ mică faţă de modelele clasice- aşa cum sunt cele compatibile cu 120Hz astăzi - mulţi consumatori vor opta pentru 3D chiar dacă majoritatea conţinutului va fi vizionat in 2D.

În 2010, se estimează că livrările de televizioare 3D vor fi mici, din cauza preţurilor ridicate practicate de marii producătorii de TV-uri, însă probabil că volumul va creşte repede în câtiva ani pe măsură ce producătorii vor începe să implementeze 3D ca opţiune standard în rândul produselor HD.

Când producătorii de conţinut şi operatorii de televiziune prin cablu vor introduce în oferta lor şi alte programe 3D, consumatorii vor opta din ce în ce mai mult pentru show-uri şi producţii TV vizionabile 3D.

Primul cinema 3D din România a fost lansat în mai 2008 la Cinema Plaza şi publicul a fost extrem de receptiv la această tehnologie, mai ales în cazurile filmelor de acţiune sau a celor pentru copii. Pelicula 3D „Final Destination” („Destinaţie finală”) s-a clasat în perioada 28 septembrie - 4 octombrie, pentru a treia săptămână consecutiv, pe prima poziţie a box office-ului autohton, potrivit datelor Cinemagia.ro.

În perioada amintită, filmul a adus în sălile de cinema 18.462 de spectatori şi a avut încasări de 92.000 de euro. În cele trei săptămâni de la lansare, producţia horror a avut în total 74.270 de spectatori şi a  adus încasări de 381.500 de euro.

Cum funţionează 3D TV

Revista Wired a explicat, în ultimul număr, cum funcţionează televiziunea 3D, care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale fiecărei tehnologii în parte.

Ochii noştri au o distanţă de aprozimativ 2 centimetri între ei şi vedem cu fiecare câte o imagine diferită. Creierul suprapune cele două imagini, le focusează şi se foloseşte de distanţa dintre ele pentru a calcula distanţa, creând astfel senzaţia de adâncime.

Pentru a obţine un efect 3D la un ecran, creierul trebuie “fentat” astfel încât să vadă inagini diferite cu fiecare ochi. Producătorii de aparate TV trebuie să găsească o metodă să livreze două imagini diferite pe un singur ecran.

Ochelarii bicolori

Ochelarii cu lentile roşie şi albastră erau folosiţi în cinematografele 3D din anii 1950. Pigmentul acţionează ca un filtru de culoare, formându-se o imagine diferită la fiecare ochi. Soluţia aceasta a fost abandonată pentru că imaginile de pe ecran nu trebuie să conţină culori vii, ceea ce limitează conţinutul video.

Avantaje: Accesibilitate.
Deazavantaje: Folosirea îndelungată a ochelarilor poate cauza dureri de cap, ameţeli şi greaţă.

Ochelari cu obturator de imagine

În aceast caz, imaginile din dreapta şi din stânga alternează rapid pe HDTV. Un alternator schimbă foarte rapid între imaginea stângă şi cea dreaptă în timp ce proiectează informaţia pe ecran.

Cele două părţi se deschid şi se închid în alternanţă iar ecranul afişează imagini pentru ochiul stâng şi drept în sincron cu ochelarii. Obturatorul ochelarilor este sincronziat cu rata de refresh a ecranului de 120Hz. Rezultatul este că ochiul stâng vede doar partea stângă a imaginii, iar ochiul drept doar partea dreaptă, totul întâmplându-se atat de repede incat creierul le amesteca intr-o singura imagine stereoscopică.

Pentru ca ochiul să perceapă setul corect de imagini, telespectatorii trebuie să poarte nişte ochelari cu baterie cu un obturator care se lasă şi se ridică foarte repede. Fiecare obturator este sincronizat să transmită imaginea dorită şi să o blocheze pe cealaltă.

Ochelarii sunt cu cristale lichde, o combinaţie de receptori-transmiţători care foloseşte bluetooth sau infraroşii. Această soluţie a fost adoptată de producători ca Panasonic sau Sony, ambele fiind încrezătoare că vor putea lansa pe piaţă aparatele în 2010. 

Avantaje: Ochlarii sunt accesibili, nu declanşează reacţii adverse sau imagini nesincronizate (cum se întâmplă la ochelarii coloraţi). Cel mai probabil vor apărea pe piaţă la anul.

Dezavantaje: Se pierde până la 50% din luminozitatea imaginii. În cazul unor imagini dinamice cum ar fi o cursă NASCAR se vede oscilarea imaginii .

Ochelari polarizaţi

Ochelarii polarizaţi sunt o alternativă la ochelarii cu obturator de imagine, având lentile asemănătoare cu cele de la ochelarii de soare. Lentilele au o polarizare ortogonală una faţă de cealaltă.

Conţinutul 3D este proiectat de două proiectoare cu lentile polarizate. Suprafaţa de proiecţie este tratată cu anumite chimicale pentru a nu afecta polarizarea.

Deoarece fiecare filtru permite trecerea luminii polarizată corespunzător şi opreşte lumina polarizată ortogonal, fiecare ochi vede doar imaginea care îi este destinată. Creierul pune aceste imagini la un loc pentru a crea un efect de tridimensionalitate. LG a declarat că va lansa un 3D TV bazat pe ochelari polarizaţi în 2010.

Avantaje: Culorile şi în general calitatea imaginii nu sunt afectate
Dezavantaje: Marii producători TV nu se grăbesc să investească în această tehnologie.

Fără ochelari

Dacă ochelarii nu sunt nici practici, nici eleganţi, singura soluţie fără este autostereoscopia. Lentile biconvexe sau bariera de parallax.

Ochiul privitorului direct perpendicular ecranului vede acea porţiune din LCD care e sub fiecare lentilă. Celalalt ochi, observând ecranul dintr-un unghi diferit, vede porţiunea din LCD care e deplasată sub fiecare lentilă. Creierul combină cele două imagini pentru a crea iluzia profunzimii.

Dar folosirea nu vine fara restrictii. E necesară o distanţă de 4 metri, care trebuie să fie precisă. Daca stai în afara zonei e probabil să vezi imagini neclare. Bariera de paralaxă lucrează pe un principiu similar. E compusă dintr-un strat de material cu fante precis aliniate în faţa unui ecran LCD obişnuit. Asta permite fiecărui ochi să vadă o mulţime diferită de pixeli creând un efect de 3D.

Avantaje: Nu ai nevoie de ochelari.
Dezavantaje: Trebuie să stai într-un anumit punct faţă de crean pentru a obţine efectul.